De Ce?

De ce ne e dor de anumite lucruri doar in momentul in care nu le mai avem? De ce punem conditii desi suntem constient ca exista posibilitatea de a indeparta persoanele de langa noi?
Desi aproape mereu primim ceea ce ne dorim, niciodata nu e de ajuns
Imi e dor de tine, de ce a fost desi stiu ca poate nu te`am pierdut, eram in stare sa renunt dar mi-am dat seama ca doar ma minteam. Am nevoie de tine, iar in momentul de fata simt ca nimeni nu imi poate oferii ceea ce tu imi dai, nimeni nu e suficient de bun, nimeni nu stie sa faca lucrurile asa cum le faci tu.
Imi e dor de noi, asa cum eram la inceput. Poate ca lucrurile au evoluat prea repede, poate ca exista circumsante sau poate ca doar caut eu motive inexistente ca sa imi protejez sufletul de adevar.
De ce nu pot accepta ca nu a fost sa fie, de e nu pot accepta ca nu mia e nimic de facut si ca nu mai are rost sa ma lupt singura pentru nimicul care a ramas. De ce tot vreau sa acord a 2-a sansa. Poate nu o sa te schimbi niciodata, dar cunoscandu`te pe tine m`am schimbat total. Sunt o alta persoana cu alte prioritati, iar tu esti prioritatea mea. Esti persoana, singura persoana pentru care mai lupt .
Ori exagerez, ori chiar imi lipsesti

Mi`as dorii ca alaturi de mine sa inveti din nou sa iubesti, mi`as dorii ca alaturi de tine sa imbatranesc

Esti el mai bun rau pe care l`am primit. Esti al meu

Cine spunea ca prietenia e cel mai frumos lucru ...cu siguranta nu s`a inselat. Poate nu am multi dar cu siguranta cei pe care ii am sunt tot ce mi`as putea dorii. Ii pot numara pe toti pe degetele de la o singura mana dar sunt mandra de asta. Dar unul dintre ei mi`a captat atentia in mod deosebit. Cu timpul,din baiatul care imi inveselea ziua s`a transformat in baiatul care imi inveselea viata si care imi arata cat de frumos e sa stai in bratele persoanei pe care o iubesti cu toata fiinta ta fara nicio urma de indoiala. Era poate tot ce imi dorisem pana atunci, fara sa ma gandesc macar o clipa ca intr`o fractiune de secunda se poate darama totul. Dar inevitabilul se produce. Si pentru ca nu vreau sa renunt la prietenia cu el, va trebui probabil sa vad cum o strange in brate, cum o priveste... poate la fel cum facea si cu mine. Va trebui sa invat sa ma uit la el din nou ca la un prieten, chiar daca inca ma mai pierd in ochii lui, chiar daca atunci cand isi face aparitia imi zboara fluturi prin vene (ai dracu` fluturi as vrea sa ii omor). Poate cu timpul toate astea se vor schimba... poate voi reusii sa il vad pe el-amicul meu...sau poate .... Las timpul sa decida pentru mine caci ei nu mai am puterea......