Nimeni nu ti-a spus ca pentru a aprinde focul dragostei trebuie sa arda doua flacari.
Ai acceptat o singura flacara, multe paie aruncte in vant, frunze uscate si foarte rar cate o mana de vreascuri.
Focul o sa arda, o sa te incalzeasca...dar cand se va stinge o sa te simti tarata departe de vatra de catre ghearele crude ale gerului din suflet, bratele puternice ale dezamagirii si coltii fiarei numita de muritori durere. Se va presara peste sufletul si trupul tau tristete, depresie si multe ploi de lacrimi.
Stai fara grija caci vei invata din nou sa mergi ; dar sufletul, sufletul tau va purta urmele focului stins pentru intreaga ta existenta deoarece ai cutezat sa incalci porunca zeilor strabuni. I-ai maniat iar acum vei pierii pe altarul agoniei...pentru eternitate.
