Cine spunea ca prietenia e cel mai frumos lucru ...cu siguranta nu s`a inselat. Poate nu am multi dar cu siguranta cei pe care ii am sunt tot ce mi`as putea dorii. Ii pot numara pe toti pe degetele de la o singura mana dar sunt mandra de asta. Dar unul dintre ei mi`a captat atentia in mod deosebit. Cu timpul,din baiatul care imi inveselea ziua s`a transformat in baiatul care imi inveselea viata si care imi arata cat de frumos e sa stai in bratele persoanei pe care o iubesti cu toata fiinta ta fara nicio urma de indoiala. Era poate tot ce imi dorisem pana atunci, fara sa ma gandesc macar o clipa ca intr`o fractiune de secunda se poate darama totul. Dar inevitabilul se produce. Si pentru ca nu vreau sa renunt la prietenia cu el, va trebui probabil sa vad cum o strange in brate, cum o priveste... poate la fel cum facea si cu mine. Va trebui sa invat sa ma uit la el din nou ca la un prieten, chiar daca inca ma mai pierd in ochii lui, chiar daca atunci cand isi face aparitia imi zboara fluturi prin vene (ai dracu` fluturi as vrea sa ii omor). Poate cu timpul toate astea se vor schimba... poate voi reusii sa il vad pe el-amicul meu...sau poate .... Las timpul sa decida pentru mine caci ei nu mai am puterea......